Examenul coproparazitologic: primul pas spre sănătatea animalului tău de companie

Paraziții intestinali reprezintă o problemă frecventă la animalele de companie, având un impact negativ asupra sănătății acestora și, implicit, asupra bunăstării proprietarilor. Infecțiile parazitare pot duce la tulburări digestive, anemie, pierdere ponderală și, în cazuri severe, pot pune viața animalului în pericol.În unele cazuri, paraziții intestinali ai animalelor de companie pot fi transmiși la om, determinând infecții mai mult sau mai puțin severe. Examenul coproparazitologic reprezintă o metodă de diagnostic de bază, esențială pentru identificarea infecțiilor parazitare și stabilirea unui protocol terapeutic adecvat.

Ce este examenul coproparazitologic?

Examenul coproparazitologic este o investigație de laborator esențială pentru detectarea paraziților intestinali prezenți în materiile fecale ale animalelor. Această metodă se bazează pe analiza microscopică a unei probe de fecale și implică utilizarea unor tehnici specifice pentru evidențierea ouălor, chisturilor, larvelor sau formelor adulte de paraziți.

Examinarea coproparazitologică poate include următoarele metode:

• Examenul direct – presupune analiza microscopică a unei suspensii de fecale în soluție salină sau coloranți speciali, facilitând identificarea formelor mobile de protozoare, cum ar fi Giardia spp.;
• Metoda de flotare – utilizează soluții cu densitate ridicată (ex. soluție de zaharoză sau soluție de sulfat de zinc) pentru a face ouăle de paraziți să plutească, permițând o identificare mai ușoară la microscop;
• Metoda de sedimentare – este utilizată în special pentru detectarea paraziților cu ouă mai grele, precum trematodele;
• Testul ELISA și PCR – teste avansate pentru detectarea antigenelor specifice ale unor paraziți sau a materialului genetic parazitar, având o sensibilitate ridicată în cazul infecțiilor cronice sau subclinice [1].

Importanța acestui test derivă din capacitatea sa de a identifica infecțiile înainte de apariția simptomelor clinice, permițând inițierea rapidă a unui tratament adecvat și prevenirea răspândirii paraziților atât în cadrul gospodăriei, cât și în mediul înconjurător.

Când este recomandat examenul coproparazitologic?

Examenul coproparazitologic trebuie efectuat periodic, chiar și în absența simptomelor clinice, deoarece unele infecții pot fi subclinice. Se recomandă testarea în următoarele situații:

• La prima vizită la medicul veterinar – este esențial ca puii de câini și pisici, dar și animalele adoptate sau recent achiziționate să fie testate pentru paraziți intestinali. Aceste animale pot fi purtătoare de paraziți fără a manifesta simptome vizibile.
• De rutină, cel puțin o dată la 3-6 luni – chiar dacă animalele nu prezintă simptome evidente, medicii veterinari recomandă testarea periodică pentru a preveni și controla eventualele infestări parazitare, mai ales în gospodăriile cu mai multe animale [2]. Află mai multe despre deparazitarea pisicilor și deparazitarea corectă a câinilor.
• Dacă animalul prezintă simptome specifice – anumite semne clinice pot indica prezența unei infecții parazitare, cum ar fi:
  • Diaree recurentă sau persistentă;
  • Scădere inexplicabilă în greutate;
  • Vărsături frecvente;
  • Prurit anal (frecarea zonei anale de sol) – aspect de săniuș
  • Blană degradată, lipsită de strălucire;
  • Prezența viermilor în materiile fecale sau în jurul anusului.
• După finalizarea unui tratament antiparazitar – uneori, este necesară verificarea eficienței tratamentului, deoarece anumite specii de paraziți pot supraviețui sau pot reinfesta animalul dacă nu sunt administrate măsurile corecte de prevenție.
• Pentru animalele care trăiesc în colectivități – câinii și pisicile care frecventează adăposturi, pensiuni canine, expoziții sau locuri publice sunt expuse unui risc crescut de infestare parazitară și necesită testări mai frecvente.
• Pentru animalele care vânează sau au acces la exterior – animalele care au contact cu alte animale sălbatice sau consumă rozătoare prezintă un risc crescut de a contracta paraziți intestinali și trebuie testate regulat.
• În cazul suspiciunii unei infecții zoonotice – deoarece anumite parazitoze intestinale pot fi transmise la om (ex. toxocaroza, giardioza, toxoplasmoza), examinarea coproparazitologică este necesară atunci când un membru al familiei prezintă simptome gastrointestinale persistente sau face parte dintr-un grup de risc (copii mici, femei gravide, persoane imunodeprimate) [3].

Testarea regulată și prevenția sunt cheia unei bune gestionări a sănătății animalelor de companie, protejându-le atât pe ele, cât și pe membrii familiei împotriva posibilelor infecții parazitare.

Cum se recoltează corect proba de materii fecale?

Pentru un diagnostic corect, proba de fecale trebuie recoltată și transportată corespunzător. Se recomandă următoarele măsuri:

• Recoltarea unei probe proaspete – este ideal ca proba să fie colectată imediat după defecație, pentru a preveni degradarea ouălor sau chisturilor parazitare.
• Cantitatea necesară – se recomandă recoltarea a aproximativ 5-10 grame de materii fecale (echivalentul unei lingurițe), evitând probele prea mici sau prea mari.
• Utilizarea unui recipient steril – proba trebuie plasată într-un recipient curat, cu capac etanș, special destinat recoltării de probe biologice (disponibil în farmacii veterinare sau laboratoare).
• Evitarea contaminării – se recomandă utilizarea unei mănuși sau a unei pungi curate pentru a colecta fecalele, evitând contactul acestora cu solul, nisipul sau alte materiale care ar putea afecta rezultatele analizei.
• Depozitarea și transportul – dacă proba nu poate fi transportată imediat la laborator, aceasta trebuie păstrată la frigider, la o temperatură de aproximativ 4°C, dar nu mai mult de 24 de ore.
• Etichetarea probei – este important ca recipientul să fie etichetat cu numele animalului, specia, data și ora recoltării, pentru o identificare corectă.
• În cazul examenelor seriate – unele infecții parazitare necesită recoltarea probelor pe parcursul a 3 zile consecutive, pentru a crește șansele de detectare a paraziților [4].

Respectarea acestor recomandări ajută la obținerea unor rezultate precise și la identificarea corectă a paraziților intestinali, asigurând astfel un tratament adecvat și eficient.

Ce poate evidenția un examen coproparazitologic?

Un examen coproparazitologic poate detecta diferite categorii de paraziți intestinali, precum:

Viermi intestinali

• Nematode (ex. Toxocara spp., Ancylostoma spp., Trichuris vulpis) – pot provoca anemie, diaree și obstrucții intestinale;
• Cestode (ex. Dipylidium caninum, Taenia spp.) – determină pierdere ponderală și tulburări digestive;
• Trematode (ex. Alaria spp., Paragonimus spp.) – mai rar intâlniți la animalele de companie, dar când sunt prezenți afectează și alte organe.

Protozoare

• Giardia spp. – cauzează diaree cronică, mai ales la pui;
• Coccidia (ex. Isospora spp.) – afectează mai frecvent câinii și pisicile tinere;
• Toxoplasma gondii – importantă din punct de vedere zoonotic, putând afecta femeile gravide și persoanele imunodeprimate [2].

Cum se interpretează rezultatele?

Un rezultat negativ nu exclude complet prezența paraziților, deoarece eliminarea ouălor și a chisturilor poate fi intermitentă. Se recomandă repetarea testării la intervale regulate, mai ales în cazurile simptomatice.

Dacă testul este pozitiv, medicul veterinar va recomanda un tratament antiparazitar specific, adaptat tipului de parazit identificat și severității infestării.

Tratamentul parazitozelor intestinale la animalele de companie

Tratamentul parazitozelor intestinale se bazează pe administrarea de medicamente antiparazitare specifice, în funcție de tipul parazitului identificat. Acesta trebuie stabilit exclusiv de medicul veterinar, în urma examenului coproparazitologic.

Tipuri de tratament

• Antiparazitare cu spectru larg – eficiente împotriva mai multor tipuri de paraziți (ex. albendazol, febantel, milbemicină, praziquantel).
• Tratament specific – se utilizează în cazul unor infecții parazitare particulare, cum ar fi giardioza (metronidazol, fenbendazol) sau coccidioza (toltrazuril, sulfonamide).
• Administrare orală sau spot-on – medicamentele pot fi sub formă de comprimate, paste, soluții orale sau aplicate topic (spot-on pentru ectoparaziți și uneori endoparaziți) [1].

Recomandări pentru eficiența tratamentului

• Respectarea dozelor și duratei tratamentului – administrarea incorectă poate duce la ineficiență și dezvoltarea rezistenței parazitare.
• Dezinfecția mediului – igiena riguroasă a spațiului animalului previne reinfestarea.
• Repetarea tratamentului – în unele cazuri, medicul poate recomanda administrarea repetată la 2-3 săptămâni pentru eliminarea completă a paraziților.
• Monitorizarea post-tratament – un nou examen coproparazitologic este necesar pentru a confirma eradicarea infestării [3].

Tratamentul corect și prevenția regulată prin deparazitări periodice contribuie la menținerea sănătății animalului și la reducerea riscului de transmitere a paraziților la oameni și alte animale.

Prevenirea infestațiilor parazitare

Prevenția infestărilor parazitare este esențială pentru sănătatea animalelor și a stăpânilor acestora. Se recomandă următoarele măsuri:

• Deparazitarea periodică: administrarea regulată a antiparazitarelor interne, conform recomandărilor medicului veterinar (de obicei la fiecare 1-3 luni). se recomandă utilizarea produselor cu spectru larg pentru o protecție optimă împotriva diferitelor tipuri de paraziți.
• Igiena și curățenia mediului: curățarea zilnică a litierei pisicii și îndepărtarea excrementelor câinelui din curte sau spațiile publice, spălarea regulată a vaselor de apă și hrană și dezinfectarea periodică a locului de odihnă și a jucăriilor animalului contribuie la prevenirea reinfestărilor.
• Evitarea contactului cu surse de infestare: se realizează prin limitarea accesului animalului la locuri contaminate (ex. terenuri de joacă, bălți, sol umed, zone frecventate de animale sălbatice) și prin evitarea consumului de carne crudă sau apă potențial contaminată [4].

Multe dintre parazitozele intestinale ale animalelor de companie pot fi zoonotice, adică transmisibile la om. Printre acestea se numără toxocaroza, giardioza și toxoplasmoza. Copiii mici, persoanele în vârstă și cei cu un sistem imunitar slăbit prezintă un risc crescut de infecție. De aceea, prevenția este esențială atât pentru sănătatea animalelor, cât și pentru protecția familiei.

Examenul coproparazitologic reprezintă o metodă esențială de diagnostic și prevenție a infestărilor parazitare la animalele de companie. Prin efectuarea regulată a acestuia, proprietarii pot asigura o stare de sănătate optimă pentru companionii lor, prevenind totodată riscurile de transmitere la om. Este important ca fiecare proprietar să colaboreze cu medicul veterinar pentru stabilirea unui protocol de testare și deparazitare adecvat nevoilor fiecărui animal.

Surse: