Cu siguranță, un câine va deveni imediat cel mai bun prieten al copilului tău. Îl va învăța responsabilitatea, se vor juca împreună și vor crește mai mult ca niște prieteni, ci ca niște frați. Câinii au o contribuție benefică la dezvoltarea psiho-emoțională a copilului, îi ajută să fie mai empatici, mai grijulii, să își gestioneze mai bine emoțiile, să aibă o stare de spirit mai bună, să petreacă mai mult timp în natură și să relaționeze mai bine cu ceilalți.

 

Prezența unui patruped în familie vine, firește, și cu responsabilități, ba chiar cu o schimbare majoră în stilul de viață al familiei. Trebuie să știm că un câine are nevoie de grijă, de atenție, de timp și de disciplină. Trebuie scos în mod regulat afară, trebuie educat, trebuie să ne jucăm cu el, să îi acordăm timp, să avem soluții pentru atunci când plecăm în vacanță, să îl hrănim corespunzător, să îl ducem în mod frecvent la veterinar și să ne asigurăm permanent că are cele mai bune condiții de trai.

 

În primul rând, trebuie să ne asigurăm că respectăm schema de vaccinare recomandată de veterinar. Câinele trebuie să se afle în evidența unui medica veterinar cu experiență, care să îi urmărească evoluția și să prevină din timp orice probleme.

 

Ne place să ieșim mereu cu el afară, să ne jucăm, să-l punem să ne aducă mingea sau să-l vedem cum înoată vesel în lac sau în mare, dar trebuie să fim conștienți că orice ieșire înseamnă expunere la paraziți interni și externi. De aceea, un lucru foarte important pe care trebuie să îl luăm în considerare este că trebuie efectuată frecvent deparazitarea internă și externă. În funcție de mediul de viață al animalului, veterinarul vă va recomanda rutina potrivită de deparazitări pentru el.

 

Tot veterinarul vă va recomanda hrana potrivită pentru câine, în funcție de vârstă, de rasă sau de alte lucruri specifice lui. De acolo veți învăța și cum să aveți grijă la îngrijirea blăniței, la cum se efectuează igiena corespunzător și, mai ales, care sunt semnele că trebuie să mergeți cu el la un consult. Un cățel poate face multe lucruri neprevăzute, la care nu știm întotdeauna cum să reacționăm – mănâncă tot felul de lucruri pe care le găsește, poate fugi de lângă noi, se poate lovi sau poate avea un comportament care ridică semnale de alarmă în privința sănătății sale. Trebuie să fim pregătiți cât mai bine pentru toate acestea iar aici relația cu veterinarul care îl cunoaște foarte bine e esențială.

 

Este o responsabilitate pe care trebuie să o discutăm înainte în cadrul familiei, pentru a ne răspunde la întrebări precum “cine îl scoate afară?”, “cine îl hrănește?”, “unde îl lăsăm când plecăm de acasă?”, “avem un spațiu unde câinele poate locui confortabil?”, “cine face curat când vine de afară cu lăbuțele murdare” și așa mai departe.

 

Este foarte bine ca copilul să fie implicat în aceste discuții, pentru a înțelege că bucuria de a avea un cățel vine cu reponsabilități. Copilul va învăța astfel că un câine nu este o jucărie, că are nevoie și emoții că trebuie tratat cu grijă, dragoste și respect.