Ivermectina este un antiparazitar extrem de eficient, utilizat la numeroase specii de animale. Totuși, în cazul unor rase de câini, ea poate dovedi o toxicitate accentuată, care poate conduce la accidente chiar dacă au fost respectate dozele recomandate. Iată cum se manifestă toxicitatea ivermectinei și care sunt rasele de câini predispuse la incidente!

Ivermectina: Ce este și mod de acțiune

Ivermectina este un medicament antiparazitar deosebit de eficient, descoperit în anii 1970 de către Satoshi Ōmura și William Campbell. Acesta se utilizează în tratamentul unei game largi de paraziți, atât interni cât și externi, fiind un aliat de nădejde al medicinii veterinare și umane.

Ivermectina își exercită efectul prin intermediul unui mecanism de acțiune bine definit. Ea crește permeabilitatea membranei celulare a paraziților la ionii de clor, ceea ce rezultă în paralizia și, ulterior, moartea acestora [1]. 

Pe lângă utilizarea sa predominantă în controlul parazitar la animale, ivermectina a găsit și aplicații în medicina umană. Este folosită în tratamentul unor infecții parazitare precum oncocercoza, o boală tropicală cauzată de un vierme parazitar și filarioza [2].

Efectul ivermectinei asupra organismului gazdă, în special la câini, este deosebit de interesant. După administrare, ivermectina este absorbită rapid și distribuită în toate țesuturile corpului, inclusiv în creier, unde poate provoca simptome neurologice severe la anumite rase de câini sensibile. Medicamentul este metabolizat în ficat și eliminat prin fecale [3].

Toxicitatea ivermectinei la câini: simptome și complicații posibile

Toxicitatea ivermectinei la câini poate varia în funcție de nivelul de expunere și de rasa câinelui. Simptomele includ, dar nu se limitează la salivare excesivă, vărsături, diaree, letargie, tremurături și convulsii. Anumite rase, cum ar fi Collie, Ciobănescul Shetland și Ciobănescul Australian pot avea reacții mai severe, inclusiv orbire temporară, dezorientare și chiar comă. Aceste simptome se datorează unei mutații genetice care împiedică organismul câinelui să metabolizeze corect medicamentul, ceea ce duce la acumularea acestuia în sistemul nervos [2].

Pe lângă aceste simptome imediate, pot exista și complicații pe termen lung ale toxicității ivermectinei. Acestea pot include leziuni permanente ale sistemului nervos, probleme de vedere și alte complicații care pot reduce calitatea vieții câinelui. De aceea, este esențial ca proprietarii de câini să fie conștienți de riscurile asociate cu acest medicament și să acorde atenție oricărui semn de toxicitate [1].

Diagnosticarea toxicității ivermectinei se face în general pe baza simptomelor prezentate de câine și a istoricului de expunere la medicament. Testele de sânge pot confirma prezența medicamentului în organismul animalului. Tratamentul toxicității cu ivermectină implică, de obicei, stabilizarea câinelui, controlul simptomelor și, dacă este posibil, eliminarea medicamentului din organism [3].

 

Rase de câini sensibile la ivermectină

Există anumite rase de câini care au o sensibilitate crescută la ivermectină comparativ cu alte rase. Acestea includ, dar nu se limitează la Collie, Ciobănescul de Shetland (Sheltie), ciobănescul australian, Old English Sheepdog, English Shepherd, ciobănescul german, Whippet, Silken Windhound, Skye Terrier și altele. Sensibilitatea la ivermectină nu este exclusivă doar pentru aceste rase, astfel că este esențial să se efectueze cercetări amănunțite înainte de a administra ivermectină unui câine, pentru a exclude o posibilă sensibilitate genetică a acestuia [4].

Sensibilitatea la ivermectină este adesea legată de o mutație genetică pe care anumite rase și metișii lor o pot avea, cunoscută sub numele de mutație MDR1. Această mutație afectează modul în care câinele metabolizează anumite medicamente, inclusiv ivermectina. Testarea pentru mutația MDR1 poate ajuta la determinarea dacă un câine este sensibil la ivermectină [5]. 

Consultarea unui medic veterinar este esențială înainte de a administra ivermectină. Acesta poate efectua teste genetice pentru a determina dacă un câine este sensibil la substanța chimică menționată și poate dezvolta un plan de tratament alternativ, dacă este cazul. Testarea pentru mutația MDR1 este disponibilă în multe clinici veterinare și laboratoare de specialitate [1].

Strategii de prevenire a toxicității ivermectinei

Educarea proprietarilor de câini este unul dintre cele mai eficiente mijloace de prevenire a toxicității ivermectinei. Cunoașterea riscurilor asociate cu administrarea acestei substanțe poate fi esențială în evitarea unor situații periculoase. Proprietarii trebuie să fie informați despre simptomele unei intoxicații cu ivermectină și să fie conștienți că anumite rase de câini sunt mai sensibile la aceasta [2].

Consultul veterinar este o altă măsură de prevenire esențială. Tratamentul cu ivermectină nu trebuie administrat niciodată fără supravegherea unui medic veterinar. Acesta poate determina doza exactă necesară pentru câine, în funcție de greutatea și rasa acestuia. Doza sigură poate varia în funcție de starea de sănătate și de sensibilitatea câinelui.

Monitorizarea stării de sănătate a câinelui după administrarea dozei de ivermectină este totodată esențială. Simptomele toxicității pot apărea în decurs de câteva ore până la câteva zile după administrare, așa că proprietarul trebuie să fie atent la orice modificare în comportamentul sau starea fizică a câinelui [3].

Este important de menționat că administrarea terapeutică de ivermectină nu este singurul factori de risc. Câinii se pot intoxica și ulterior consumului de fecale de la animale de fermă tratate cu ivermectină, risc semnificativ mai mare în cazul câinilor de lucru, în majoritate ciobănești.

Alternative mai sigure la ivermectină pentru câini

Există diverse medicamente pe piață care pot fi utilizate ca alternative mai sigure la ivermectină pentru câini. Utilizarea corectă a acestor alternative, sub supravegherea medicului veterinar, este esențială pentru a preveni orice problemă de sănătate.

Este important de menționat că, în ciuda siguranței sporite a medicamentelor considerate alternative la ivermectină, ele nu sunt complet lipsite de riscuri. Înainte de a face o schimbare în programul de deparazitare al animalului, proprietarii de câini ar trebui să discute cu medicul veterinar și să se informeze temeinic despre posibilele efecte secundare [4].

În concluzie, este esențial să înțelegi toxicitatea ivermectinei și sensibilitatea anumitor rase de câini față de această substanță. Proprietarii de câini trebuie să fie conștienți de simptomele și complicațiile posibile ale intoxicației cu ivermectină, precum și de strategiile de prevenire a acesteia. Discută cu medicul veterinar despre alternative cu eficacitate similară, dar mai sigure pentru câinele tău!

 

Surse

1. Easton, Dana. “Ivermectin.” American College of Veterinary Pharmacists, vetmeds.org/pet-poison-control-list/ivermectin/#, accesat la 6.11.2023;
2. “Is Ivermectin Safe for My Pet?” The Spruce Pets, www.thesprucepets.com/is-ivermectin-safe-dogs-and-cats-3384698, accesat la 6.11.2023;
3. “Ivermectin | VCA Animal Hospitals.” Vcahospitals.com, vcahospitals.com/know-your-pet/ivermectin, accesat la 6.11.2023;
4. “Ivermectin Toxicity in Dogs.” Www.petmd.com, www.petmd.com/dog/poisoning/ivermectin-toxicity-in-dogs, accesat la 6.11.2023;
5. Arliss Paddock, et al. “Ivermectin for Dogs: Is It Safe?” American Kennel Club, www.akc.org/expert-advice/health/heartworm-medication-side-effects/#:~:text=Given%20at%20the%20proper%20doses, accesat la 6.11.2023.