Noapte bună, vise plăcute, puricii să te sărute, zice o veche vorbă românească. Noi zicem că e mai bine să rămână la nivel de glumă și metaforă, pentru că mușcăturile de purici nu ne fac nici nouă, oamenilor, bine și, cu atât mai mult, nici animăluțelor noastre. 

 

Puricii constituie o problemă care nu trebuie tratată doar pentru că poate cauza neplăceri și disconfort, ci mai ales pentru că pot cauza complicații de sănătate. Puricii trec cu ușurință de la o gazdă la alta, acest lucru însemnând că pot infecta, în egală măsură, și animalele și oamenii. Dacă e să ne uităm în trecut, istoria ne arată cât de nocivi au fost puricii – aceste mici insecte au fost responsabile în mare parte de transmiterea ciumei. 

 

Puricii, acești paraziți care se hrănesc cu sânge și-s foarte agili și rapizi în mișcare, le pot cauza animăluțelor noastre tot felul de probleme. Pe lângă mâncărimi și scărpinat excvesiv (care poate duce la leziuni care se pot infecta), animalele pot dezvolta dermatită alergică, anemie, infecții bacteriene chiar sau diverse probleme mai grave, cum ar fi inflamațiile severe. 

Chiar și la pisicile de apartament, care nu ies deloc afară, putem observa purici. De unde îi iau, ne putem întreba. E simplu, le aducem noi de afară larvele și puricii se dezvoltă rapid în interior. O afecțiune pe care o pot dezvolta pisicile, cauzată de mușcături, este bartoneloza, care le poate provoca inflamații, poate afecta gura, ochii și, foarte important, se poate transmite prin zgârietură la om, cu potențiale complicații severe. 

 

Medicii veterinari recomandă deparazitarea externă regulată, chiar și la animalele care stau în apartament. În funcție de mediul de viață, veterinarul poate recomanda o formulă sau alta dar important este să facem din deparazitarea externă un obicei respectat cu sfințenie. 

 

În cazul deparazitării externe, aplicăm soluții care vin în contact cu pielea animalului sau îi punem o zgardă anti paraziți. Uneori, deparazitarea externă înseamnă și spălarea animalului cu  soluții speciale, aplicarea de pudre sau chiar administrarea de comprimate interne. Ele trebuiesc alese cu grijă, în funcție de starea de sănătate a animalului și de particularitățile lui, de exemplu dacă e gestant, are anumite dermatite sau e sensibil la anumite substanțe.

În cazul în care animalul a fost infectat cu purici, pe lângă deparazitarea riguroasă și curățarea mediului în care acesta trăiește, uneori se poate impune efectuarea unor analize. Dacă observăm că animalul este apatic, că îi cade blana, că se scarpină des, că are pielea roșie, că are semne de dermatită, că are ulcere, noduli sau inflamații, o vizită la medicul veterinar este vitală. Acesta va examina animalul, îi va face analizele necesare pentru a vedea dacă nu s-a infectat cu una dintre bolile transmise de purici și va recomanda tratamentul corespunzător.