Medicii veterinari se confruntă adesea cu urgențe și cu zeci de cazuri de boli virale. Multe dintre acestea ar putea fi evitate prin vaccinarea la timp a puilor de câine înainte ca aceștia să iasă afară și să ia contact cu mediul exterior, care este plin de virusuri și bacterii. Vaccinarea are un rol extrem de important și poate să protejeze câinii de boli agresive, cum este parvoviroza, afecțiune care poate provoca decesul. În cazul în care această boală nu este tratată, rata mortalității poate sa depaseasca 90%.

Ce este parvoviroza?

Parvoviroza este o boală determinată de parvovirusul de tip 2 care atacă tractul gastro-intestinal și sistemul cardiovascular al câinelui. Acest virus este foarte contagios și poate fi transmis prin contactul direct cu un alt câine infectat, dar și prin atingerea unui obiect contaminat: o lesă, un bol cu apă sau mâncare, altele ( prin contact indirect).

Totuși, virusul este contagios doar în cazul câinilor, pentru că acesta nu se transmite la om sau la alte animale.

Descoperită în urmă cu 40 de ani, boala are ca principală sursă fecalele câinilor infectați, care conțin o concentrație extrem de mare de particule virale.

În momentul în care un animal sensibil, nevaccinat, intră în contact cu virusul, acesta ajunge în intestin unde provoacă daune semnificativ, prin distrugerea enterocitelor. Virusul atacă mai ales intestinul subțire și distruge celulele acestuia, afectând în același timp absorbția substanțelor nutritive. De asemenea, în cazul puilor de câine, parvovirusul poate să atace și măduva osoasă sau inima.

Parvoviroza este o afecțiune gravă care slăbește sistemul imunitar al cățelușilor, producând scăderea nivelului de celule albe din sânge. În tot acest timp, este redusă și capacitatea organismului de a lupta împotriva unor infecții bacteriene.

Studiile au demonstrat că parvovirusul este foarte contagios și poate să reziste chiar și în urma folosirii unor detergenți puternici sau a unor soluții dezinfectante pe bază de alcool. Așadar, virusul poate să rămână în locul în care a trăit un câine infectat timp de luni de zile.

Care sunt riscurile

În general, puii de câine care au vârste cuprinse între 6 săptămâni și 6 luni, nevaccinați, sunt cei mai predispuși să se infecteze cu parvovirusul de tip 2. Totuși, boala poate fi mai severă în cazul anumitor rase de câini, unde predispoziția de a dezvolta această patologie este mai mare. Printre acestea Pinscher Doberman, Labrador Retriever, Staffordshire Terrier american, Rottweiler, Springer Spaniels englez și Ciobănescul German.

Și câinii adulți pot contracta virusul dacă nu au fost vaccinați la momentul potrivit. La naștere, cățelușii au deja anticorpi preluati de la mamă, însă aceștia se reduc pe măsură ce puii cresc. Tocmai de aceea, este esențial ca stăpânii să respecte schema de vaccinare, care in majoritatea cazurilor incepe la 6 saptamani de viata.

Cu cât sunt mai micuți, câinii sunt mai sensibili și mai predispuși riscului de a se îmbolnăvi, deoarece sistemul imunitar este slăbit și nu poate combate aceasta viroza.

Simptomele parvovirozei

Pentru a depista boala la timp, este important să cunoști foarte bine simptomele acesteia. Boala are o perioadă de incubație de până la 10 zile, așa că în tot acest timp pot să apară primele simptome, care variază de la un câine la altul. Primele semne pot fi: scaune diareice, chiar cu sânge, letargie, febră, vomă, pierdere în greutate, deshidratare și slăbiciune.

Dacă nu ai apucat să îți vaccinezi câinele împotriva parvovirusului de tip 2 și observi apariția simptomelor menționate mai sus, ar trebui să mergi urgent la medicul veterinar.

În cazurile în care sistemul imunitar este mult prea slăbit, se poate ajunge la deces în primele 48 de ore de la apariția simptomelor. În general, decesul poate să survină din cauza deshidratării severe, a unei hemoragii intestinale sau în cazul unei alte infecții bacteriene secundare imunitatii afectate de parvovirus.

Dacă medicul suspectează acest diagnostic, va fi efectuat un test rapid care va determina dacă animalul tău companie a fost infectat cu parvovirus. De asemenea, vor fi efectuate și alte analize de sânge sau din scaun pentru ca diagnosticul să fie confirmat. În cazul în care există un număr scăzut de celule albe în sânge (leucocite), avem un catel cu o suferinta digestiva vizibila si totodata un test rapid pozitiv pt parvovirus, putem discuta despre o auratete a diagnosticului de aproape 100%.

Tratamentul împotriva parvovirozei

Câinii bolnavi de parvoviroză trebuie să înceapă urgent tratamentul pentru a putea fi salvați. Așa că este esențial ca virusul să fie detectat rapid de medic, pentru ca veterinarul să poate prescrie o schemă de tratament.

Dacă animalul tău de companie a fost diagnosticat cu parvoviroză, el trebuie spitalizat și monitorizat. Medicul veterinar îi va administra fluide, antibiotice pentru a preveni infecțiile secundare și medicamente împotriva stărilor de vomă.

Tratamentul poate diferi de la un caine la altul in functie de starea pacientului respectiv.

Totuși, administrarea de fluide este esențială în cadrul unui astfel de tratament, deoarece împiedică deshidratarea și previne diareea acută și carențele.

Pe toată durata tratamentului, câinele trebuie să se odihnească într-un spațiu călduros și trebuie ținut sub observație pentru a preveni apariția complicațiilor.

Este important ca după finalizarea medicației, câinii să urmeze un tratament nutrițional cu hrană de dietă care să îi ajute să își întărească sistemul gastro-intestinal.

De asemenea, se recomandă continuarea administrării unor tratamente pentru a intari functiile organismului in continuare sau pentru a preveni anumite complicatii.

Dacă animalul tău de companie se vindecă de acesta boala, este important să îl protejezi pentru că sistemul său imunitar este foarte slăbit. De aceea, este indicat să dezinfectezi locuința și obiectele folosite de câinele tău cu ajutorul unei soluții pe bază de clor care poate distruge orice urmă de parvovirus din interiorul casei.