Obezitatea nu reprezintă doar un disconfort și un aspect neplăcut al organismului indiferent de specie, dar poate deveni o problemă de sănătate, fiind cauza unor afecțiuni precum diabetul, afectiuni locomotorii, hepato-renale, pancreatice, cardio-vasculare, dermatologice, dereglări hormonale etc.

 

Ce este obezitatea și care sunt cauzele ei?  

Obezitatea este definită ca o afecțiune datorată creșterii masei corporale cauzate de o cantitate în exces de țesut gras. Ea vine ca urmare de un aport de energie (calorii) care excede necesarul de energie al organismului.

Una dintre cauzele obezității este sedentarismul. Alta este castrarea – câinii și pisicile sterilizate au o predispoziție mai mare către a fi supraponderale sau chiar obeze. Vârsta poate juca un rol important – la fel ca la oameni, și la animale necesarul de energie se modifică pe parcursul vieții. O altă cauză deloc de neglijat este dereglarea hormonală care se amplifică cu atît mai mult cu cât excesul de greutate este deja prezent.

Există și câteva condiții medicale ce pot cauza obezitate: hipotiroidism, hiperadrenocorticism (sindrom Cushing) sau alte probleme hormonale.

Totuși, cea mai frecventă cauză este alimentația necoresponzătoare. Prea mult, prea consistent, prea des. Anumite practici de hrănire joacă un rol major în dezvoltarea obezitatii. Recompensele, în mod particular cele bogate în grăsimi sau resturi de la masă, contribuie direct la obezitate. Este și cea mai ușor de rezolvat cauză – cu un plan de hrănire adecvat, la recomandarea veterinarului, greutatea animalului poate fi ținută sub control..

Există și rase de câini care au o preduspoziție genetică la obezitate, cum ar fi cocker spaniol, basset hound, golden retriever, beagle sau doberman. Aceste rase necesită o cantitate mai mică de calorii pentru a menție o greutate ideală și de aceea sunt predispuse la obezitate dacă aportul caloric este depășit. Metabolismul joacă un rol important, iar în funcție de acesta se va adapta și dieta zilnică.

Diagnosticul obezității la câini și pisici

Deoarece obezitatea poate fi asociată cu alte afecțiuni (fie ca o cauză, fie ca un efect), medicul veterinar va trebui să facă și câteva teste ce includ o hemoleucogramă, profil de biochimie, analiza urinară, analiza fecalelor și masurarea hormonilor tiroidieni. Aceste teste oferă informații cu referire la starea generala a câinelui sau pisicii și sunt folosite pentru a identifica condițiile medicale ce pot explica obezitatea.

Informați medicul veterinar dacă cainele sau pisica a fost diagnosticat cu o afecțiune medicală pentru care ia tratament, deoarece aceasta pe lângă o dietă necorespunzătoare poate influența starea de obezitate.

Viața animalului obez sau supraponderal

Având în vedere că obezitatea poate determina agravarea unor condiții medicale preexistente sau le poate induce, ea poate fi, de asemenea, și un risc pentru animalele gestante. Fătarea se va realiza în condiții mai dificile putând duce la apariția distociilor (fătări grele) cea ce reprezintă un risc atât pentru mamă, cât și pentru făt.

Calitatea vieții unui animal obez este scăzută iar durata medie de viață este și ea mai mică decât a unui animal cu o greutate ideală.

Din fericire, aceste afecțiuni pot scădea în severitate pe măsură ce animalul slăbește, uneori și cu ajutorul unei diete adecvate dar și a unui tratament în funcție de afecțiunea cauzată, evident dacă aceasta și-a făcut deja apariția..

Animalul nu trebuie forțat să facă mișcare într-un mediu excesiv de cald sau umed, iar antrenamentele trebuie realizate gradual și ținând cont de toleranța acestuia la effort și de o eventuală afecțiune. Animalele obeze au o rezistență mai scăzută, motiv pentru care efortul fizic trebuie realizat treptat până când ajunge la greutatea ideală. Plimbările lungi sau exercițiile istovitoare efectuate din dorința de a slăbi cât mai repede animalul pot duce la afecțiuni articulare sau pot agrava problemele existente deja.

Tratementul obezității la câine și la pisică

Când mergeți la medicul veterinar, totul începe de la un istoric cât mai complet al hrănirii. Medicul vă va cere să îi spuneți detaliat cu ce hrăniți animalul, în ce cantități, cât de des, ce tip de recompense îi dați, dacă îi dați hrană gătită, ce cantitate de hrană îi este dată animalului de alte persoane și așa mai departe. Este important să răspundeți exact și onest la aceste întrebări.

Medicul va calcula greutatea ideală pentru animal și va concepe un program de slăbire, care va modifica treptat regimul de hrănire al animalului. Tranziția la o dietă de slăbit se face pe parcursul a 5 până la 7 zile, amestecând mâncarea de dietă în proporții mici (25% dieta cu 75% hrana de dinainte) pentru primele 2-3 zile, apoi 50%-50% și așa mai departe. Aceasta ajută la prevenirea aversiunii față de hrana nouă datorate obișnuinței sau preferințelor.

Din experiența noastră, o mare problemă este respectarea planului alimentar. De obicei, sunt membri ai familiei care hrănesc animalul cu prea multe recompense, care trebuie să înțeleagă că ceea ce fac este în detrimentul cățelului sau pisicii. Asigurați-vă că hrana are o cantitate crescută de fibre și un necesar de energie adecvat. Asigurați-vă că toată familia devine imună la cerșitul animalului și că nu îi mai satisface mofturile.

Explicați-le că mai bine ne jucăm cu câinele sau pisica, îl mângâiem sau îl învățăm ceva, în loc să-l hrănim necontrolat. Întrebați medicul veterinar despre recompense cu valori scăzute pe care le puteți achizitiona sau le puteți prepara în casă.

Când să suni medicul veterinar

Când cainele sau pisica nu mănâncă. Pisicile pot dezvolta o problemă serioasă denumită lipidoză hepatică dacă nu mănâncă timp de 24 h sau mai mult. Aceste probleme pot fi evitate prin tranziționarea treptată pe noua dietă și monitorizarea progreselor.

Dacă animalul arată semne de boală: letargie, slăbiciune, scăderea apetitului. Niciuna dintre acesta nu apar în caz de slăbire sănătoasă, iar apariția oricărui semn necesită supraveghere.

Este nevoie de mai multe vizite la medicul veterinar pentru a monitoriza condiția corporală, a modifica dieta sau programul de exerciții. În funcție de recomandări, pot fi necesare una-două vizite pe lună, până la atingerea obiectivelor dorite.