Chisturi sebacee (epidermice) la animalele de companie: cauze și tratament

Chisturile sebacee, cunoscute și sub denumirea de chisturi epidermice, reprezintă o afecțiune relativ frecventă întâlnită la animalele de companie, în special la câini și pisici. Deși, în cele mai multe cazuri, aceste formațiuni sunt benigne, identificarea și tratarea lor corectă sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor. Citește în continuare pentru a descoperi o prezentare detaliată a cauzelor, simptomelor, metodelor de diagnostic și opțiunilor de tratament pentru chisturile sebacee, cu accent pe importanța monitorizării și îngrijirii medicale corespunzătoare.

Ce sunt chisturile sebacee (epidermice)?

Chisturile sebacee sunt formațiuni subcutanate benigne care se dezvoltă prin blocarea canalelor glandelor sebacee, acumulând sebum și celule epiteliale moarte. Acestea apar de regulă ca o colecție de noduli rotunzi, mobili, de consistență fermă, localizați imediat sub piele.

Se pot forma oriunde pe corp, dar sunt frecvent observate pe:

• trunchi
• gât
• spate
• zona capului (inclusiv în spatele urechilor)
• membre [1].

Chisturile au o creștere lentă și, în general, nu provoacă disconfort până când nu se inflamează sau nu se infectează. În interiorul lor se află o substanță albă sau gălbuie, cu aspect păstos sau cazeos, formată din keratină și sebum [2].

De obicei, aceste chisturi sunt închise și nu supurează decât dacă se sparg spontan sau în urma unui traumatism. În aceste cazuri, conținutul poate fi eliminat la exterior, provocând inflamație locală și un miros neplăcut. Ele pot supura sau sângera și se pot suprainfecta cu floră bacteriană [3].

Este importantă diferențierea acestor chisturi de alte tipuri de formațiuni subcutanate, precum lipoamele (tumori grase), abcesele sau formațiunile tumorale maligne.

Cauze și factori favorizanți

Formarea chisturilor sebacee este determinată în principal de obstrucția glandelor sebacee, dar există mai mulți factori care contribuie la apariția acestora:

• Blocarea canalelor glandelor sebacee: este principala cauză. Excesul de sebum sau acumularea de celule moarte poate bloca deschiderea glandei, ducând la formarea unui chist.
• Traumatisme minore: loviturile repetate sau zgârieturile pot inflama pielea și determina blocarea glandelor. În acest context, e important de știut că inclusiv alergia la purici poate constitui un factor etiologic, având în vedere pruritul insistent pe care îl determină. Deparazitarea periodică și corectă poate preveni inflamația locală.
• Factori hormonali: dezechilibrele hormonale pot stimula producția excesivă de sebum.
• Predispoziția genetică: anumite rase sunt mai predispuse la formarea chisturilor, cum ar fi:
  • Cocker Spaniel
  • Buldog Englez
  • Schnautzer
  • Shih Tzu
  • Labrador Retriever
• Igiena deficitară: lipsa îngrijirii corespunzătoare a pielii și blănii poate favoriza acumularea de impurități și celule moarte, care contribuie la blocajul glandelor sebacee [4].

De asemenea, în cazul animalelor în vârstă, frecvența acestor chisturi crește, ca parte a procesului natural de îmbătrânire a pielii.

Simptome și diagnostic

Majoritatea chisturilor sebacee sunt ușor de identificat printr-un consult fizic, dar este esențial ca diagnosticul să fie confirmat de medicul veterinar pentru a exclude alte afecțiuni mai grave.

Simptome observabile includ:

• Noduli rotunzi, subcutanați, de dimensiuni variabile
• Mișcare ușoară a acestor noduli sub piele (mobilitate)
• Lipsa durerii în stadiile inițiale
• Inflamație, roșeață sau scurgere purulentă în caz de infecție
• Lins sau scarpinare excesivă a zonei afectate
• Un miros neplăcut al secreției, care poate fi râncedă în cazul unui depozit vechi de sebum sau extrem de neplăcut în cazul unei infecții [5].

Diagnosticul medical veterinar al chisturilor sebacee se va realiza în mai multe etape, în funcție de aspectul formațiunii, dar și de vârsta pacientului și factorii săi de risc:

• Examen clinic: constă în observarea și palparea formațiunii pentru evaluarea consistenței și mobilității.
• Citologie (FNA – aspirație cu ac fin): constă în recoltarea de celule din chist pentru examinare microscopică. Confirmă natura benignă. Citologia prin aspirație cu ac fin este o metodă minim invazivă și care determină un disconfort minor (înțepătura de ac).
• Biopsie: este recomandată în cazurile în care se suspectează o tumoră sau dacă formațiunea este atipică.
• Ecografie cutanată: este utilizată uneori pentru a evalua structura chistului și pentru a planifica intervenția chirurgicală, în cazul în care este necesară [6].

Diferențierea de alte afecțiuni cutanate este importantă pentru a evita tratamente inadecvate. În acest scop, medicul veterinar poate recomanda acele investigații pe care le consideră necesare, în funcție de rezultatele examenului clinic al pacientului.

Tratamentul chisturilor sebacee

Tratamentul chistului sebaceu depinde de dimensiunea, localizarea și starea leziunii. Nu toate chisturile necesită intervenție imediată, dar evaluarea medicală este esențială.

Există mai multe opțiuni terapeutice, dintre care cele mai importante sunt:

• Monitorizare: este adecvată atunci când chistul este mic, stabil și asimptomatic, medicul veterinar recomandând în acest caz doar supravegherea periodică.
• Excizie chirurgicală: reprezintă tratamentul de elecție. Îndepărtarea completă a chistului, inclusiv a capsulei, previne recidiva. Intervenția se face sub anestezie locală sau generală.
• Tratament local: în cazurile cu inflamație ușoară, se pot aplica creme antiseptice sau antiinflamatoare.
• Antibioterapie: dacă chistul este infectat, poate fi necesar un tratament antibiotic sistemic prescris de medic.
• Drenaj temporar: uneori, în caz de abcedare, chistul este drenat înainte de excizia completă [7].

Este important ca tratamentul să fie efectuat doar de personal veterinar calificat. Încercările de stoarcere a chisturilor acasă pot duce la complicații și infecții severe, inclusiv la răspândirea conținutului infectat în țesutul subcutanat.

Prevenție

Prevenirea chisturilor sebacee presupune menținerea unei bune igiene și identificarea timpurie a eventualelor anomalii cutanate.

Măsuri preventive recomandate:

• Toaletarea regulată a blănii: periajul frecvent ajută la îndepărtarea celulelor moarte și la menținerea pielii curate. De asemenea, se elimină părul mort și se previne apariția nodurilor de blană, care determină iritație locală.
• Baia periodică cu șampoane adecvate: utilizarea unor produse dermatologice pentru animale de companie poate reduce acumularea de sebum. Discută cu medicul veterinar despre șampoanele potrivite pentru prietenul tău necuvântător.
• Verificarea pielii: controlul periodic al pielii și blănii permite detectarea timpurie a formațiunilor anormale.
• Evitarea traumatismelor locale: supravegherea animalului pentru a preveni zgârieturile sau loviturile repetate în aceleași zone. Se recomandă monitorizarea acestuia în timpul sesiunilor de joacă afară și verificarea ulterioară a pielii și blăniței pentru a identifica eventualele traumatisme, zgârieturi sau  atașarea unor insecte.
• Consultații veterinare regulate: vizitele periodice la veterinar permit identificarea și tratamentul din timp al oricărei afecțiuni cutanate [8].

Deși nu toate chisturile pot fi prevenite, aceste măsuri reduc considerabil riscul apariției sau complicațiilor asociate.

Când să mergi la medicul veterinar

Este esențial ca proprietarii de animale de companie să știe care sunt situațiile în care o formațiune aparent inofensivă necesită intervenție medicală.

Semne de alarmă:

• Creștere rapidă în dimensiune a chistului
• Durere la atingere
• Inflamație marcată sau secreții
• Miros neplăcut provenit din formațiune
• Modificarea culorii pielii în jurul chistului
• Schimbări în comportamentul animalului (letargie, apetit scăzut) [5].

În astfel de cazuri, o evaluare veterinară promptă este necesară. Amânarea poate duce la infecții, abcedare sau alte complicații care impun tratamente mai complexe și costisitoare. Fă chiar acum o programare dacă animăluțul tău de companie are leziuni pe piele sau alte simptome îngrijorătoare!

Proprietarii ar trebui să evite automedicația și să consulte veterinarul pentru orice formațiune suspectă apărută pe pielea animalului.

Chisturile sebacee sunt formațiuni benigne frecvente la animalele de companie și, în cele mai multe cazuri, nu reprezintă un pericol major pentru sănătate. Totuși, evaluarea corectă de către medicul veterinar este esențială pentru stabilirea diagnosticului și alegerea tratamentului potrivit. Monitorizarea atentă, igiena corespunzătoare și consultațiile periodice sunt cheia prevenirii complicațiilor și asigurării unei vieți confortabile pentru companionii noștri necuvântători.

Surse: